Se afișează postările cu eticheta pod. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pod. Afișați toate postările
sâmbătă, 9 august 2014
Calea Ferata Iaşi - Ungheni - 140 de ani în slujba "roţii înaripate".
1 August 2014... pentru majoritatea dintre noi doar un nou început de lună... şi o zi ca oricare alta!
Însă pentru feroviarii Ieşeni şi pentru din ce în ce mai rarii iubitori ai lumii „trenurilor de odinioară” această dată are şi o altă simbolistică... paradoxal... aproape complet uitată.
Şi totuşi... acum mai bine de un secol şi jumătate, în anii domniei Principelui Alexandru Ioan Cuza,o temerară idee îşi începea metamorfoza ce avea să se încheie prin construcţia întâiului "drum de fier" ce avea să traverseze apele Prutului, un traseu a cărui deosebită importanţă strategică şi economică avea să marcheze pentru totdeauna complicatele şi adeseori tensionatele relaţii politice între tânărul stat Român şi puternicul său vecin estic - Imperiul Ţarist.
Viitoarea legătură directă între liniile magistrale Lemberg - Cernăuţi - Iaşi şi Odessa - Chişinău - Ungheni Prut (actuala staţie de frontieră de pe teritoriul Republicii Moldova) a început să fie transpusă în realitate în primăvara anului 1873 de către întâia antrepriză privată de construcţii feroviare din România, înfiinţată la începutul anului 1872, sub conducerea inginerului Grigore Heliad.
Astfel, un an mai târziu, la 1 August 1874, odată cu inaugurarea celor 21,4 kilometri ai tronsonului de linie cuprins între staţiile Iaşi şi Ungheni, "drumul de fier" atingea ambele maluri ale Prutului, însă joncţiunea între cele două state riverane nu a putut fi realizată decât în ziua de 12 Februarie 1876, moment când primul tren a străbătut podul provizoriu de lemn ce traversa apele râului.
În anii 1921 - 1922, în cadrul amplelor lucrări de refacţie efectuate de militarii din Regimentul 2 Căi Ferate, ecartamentul căii ferate Iaşi -.Ungheni a fost normalizat, circulaţia trenurilor de pasageri fiind reluată începând din ziua de 3 Septembrie 1922.
Intens utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia a fost din nou modificată pentru a permite circulaţia trenurilor cu ecartament larg în toamna anului 1944, pentru a permite transportul trupelor sovietice.
Normalizat din nou în toamna anului 1945, traseul continuă să fie utilizat şi în prezent pentru traficul trenurilor de călători şi marfă, ultima modificare parţială a ecartamentului său având loc în deceniul cinci al secolului treecut, când, odată cu dezvoltarea complexului feroviar Iaşi - Socola, sistemul căii ferate încălecate a fost reintrodus între această staţie şi actuala frontieră între România şi Republica Moldova.
Însă pentru feroviarii Ieşeni şi pentru din ce în ce mai rarii iubitori ai lumii „trenurilor de odinioară” această dată are şi o altă simbolistică... paradoxal... aproape complet uitată.
Şi totuşi... acum mai bine de un secol şi jumătate, în anii domniei Principelui Alexandru Ioan Cuza,o temerară idee îşi începea metamorfoza ce avea să se încheie prin construcţia întâiului "drum de fier" ce avea să traverseze apele Prutului, un traseu a cărui deosebită importanţă strategică şi economică avea să marcheze pentru totdeauna complicatele şi adeseori tensionatele relaţii politice între tânărul stat Român şi puternicul său vecin estic - Imperiul Ţarist.
Viitoarea legătură directă între liniile magistrale Lemberg - Cernăuţi - Iaşi şi Odessa - Chişinău - Ungheni Prut (actuala staţie de frontieră de pe teritoriul Republicii Moldova) a început să fie transpusă în realitate în primăvara anului 1873 de către întâia antrepriză privată de construcţii feroviare din România, înfiinţată la începutul anului 1872, sub conducerea inginerului Grigore Heliad.
Gara Iaşi - Punctul de plecare al "drumului de fier" spre Ungheni
Concomitent, pe malul stâng al Prutului, Societatea Rusă de Navigaţie şi Comerţ realizase deja primele porţiuni ale căii ferate Chişinău - Ungheni, întregul traseu fiind deschis circulaţiei trenurilor în ziua de 28 Aprilie 1873.Astfel, un an mai târziu, la 1 August 1874, odată cu inaugurarea celor 21,4 kilometri ai tronsonului de linie cuprins între staţiile Iaşi şi Ungheni, "drumul de fier" atingea ambele maluri ale Prutului, însă joncţiunea între cele două state riverane nu a putut fi realizată decât în ziua de 12 Februarie 1876, moment când primul tren a străbătut podul provizoriu de lemn ce traversa apele râului.
Traseul căii ferate Iaşi - Unghehi pe o hartă editată în anul 1945
Realizată iniţial folosind ecartamentul larg (1524 mm.) calea ferată Iaşi - Ungheni a fost modificată în anul 1877, în timpul conflictului militar Ruso-Turc, când, pentru a facilita tranzitul armatelor ţariste, militarii români au construit un al doilea fir de circulaţie cu ecartament normal (1435 mm.), ce a fost demontat în anul 1881 şi reinstalat în timpul Primului Război Mondial.În anii 1921 - 1922, în cadrul amplelor lucrări de refacţie efectuate de militarii din Regimentul 2 Căi Ferate, ecartamentul căii ferate Iaşi -.Ungheni a fost normalizat, circulaţia trenurilor de pasageri fiind reluată începând din ziua de 3 Septembrie 1922.
Intens utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, linia a fost din nou modificată pentru a permite circulaţia trenurilor cu ecartament larg în toamna anului 1944, pentru a permite transportul trupelor sovietice.
Normalizat din nou în toamna anului 1945, traseul continuă să fie utilizat şi în prezent pentru traficul trenurilor de călători şi marfă, ultima modificare parţială a ecartamentului său având loc în deceniul cinci al secolului treecut, când, odată cu dezvoltarea complexului feroviar Iaşi - Socola, sistemul căii ferate încălecate a fost reintrodus între această staţie şi actuala frontieră între România şi Republica Moldova.
sâmbătă, 11 august 2012
Ungheni - Un "pod de flori" feroviar...
Candva postam pe acest blog versuri culese dintr-o veche revista a feroviarilor din Basarabia. Candva vorbeam pe diverse forumuri despre garile din Basarabia... Si totusi rareori am vorbit despre legatura feroviara dintre cele doua maluri ale Prutului, despre batranul "pod de flori" feroviar, despre cel ce l-a proiectat, despre cei ce l-au construit... pe scurt despre istoria si actualitatea sa.
Pentru a nu da nastere unei postari kilometrice in care n-as face decat sa reiau integral articolul pe care l-am publicat recent in revista Historia, voi da mai jos link-ul catre textul sau, invitandu-va sa lecturati atent ceea ce-am scris acolo, iar eventualele comentarii, corecturi si pareri personale sa le postati acolo, ori la finalul acestui mesaj.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)