O calatorie prin fascinanta lume feroviara.

Acum câteva luni, pe acest blog, vă împartaşeam câteva date despre valea pârâului Gurghiu, despre calea ferată forestieră pe care, timp de peste jumătate de secol, "aurul verde" a coborât spre centrul industrial de la Reghin şi despre castelul de vânătoare construit la Lăpusna, în ultimii ani de domnie ai Regelui Ferdinand I.

Însă povestea acestor ţinuturi nu ar fi întreagă dacă am trece în uitare mica linie ferată ce înconjura castelul şi "bijuteria feroviară" din care Regele Carol al II-lea obişnuia să-şi îndrepte arma asupra vânatului hăituit de gonaci.

Rămasă la Lăpuşna şi după anul 1948, moment când castelul şi întergul său domeniu au fost naţionalizate, mica drezină, realizată la Uzinele Malaxa, în anul 1935 a continuat să fie utilizată de liderii politici din cea de-a doua jumătate a secolului XX, la bordul ei luând loc oaspeţi de seamă, precum liderii politici Nikita Hruşciov, Iosip Broz Tito, Todor Jifkov, Gheorghe Gheorghiu Dej, ori Nicolae Ceauşescu.

Retras din serviciu la începutul anului 1990, acest vehicul unicat în peisajul feroviar românesc a rămas abandonat într-o magazie a Secţiei de Întreţinere a Liniilor din Targu Mures, aşteptând să fie dezmembrat si valorificat ca fier vechi.

O pură întâmplare avea însă să schimbe complet soarta acestui veritabil artefact, el fiind descoperit de un grup de iubitori ai istoriei feroviare si transportat la Brasov, unde, un alt deceniu de uitare avea să-şi lase necruţătoarea amprentă asupra bătrânelor sale componente.

Redescoperită în vara anului trecut, drezina a ajuns, în final, la Zlatna, unde a intrat într-o amplă operaţiune de restaurare, menită să-i redea, măcar parţial, aspectul de odinioară şi să-i asigure, locul pe care îl merită, între exponatele muzeului feroviar ce a început să prindă contur în micul centru urban din Valea Ampoiului.

Din păcate, "zborul neoprit" al anilor a făcut ca peste cea mai mare parte a informaţiilor despre acest vehicul unic în peisajul căilor ferate din România să se aştearnă uitarea, aproape toate documentele, ori imaginile, ce puteau aduce un strop de lumină asupra datelor despre construcţia şi activitatea micii drezine salon, prevăzută cu două posturi de conducere şi un salon central, acoperit cu un plafon mobil, s-au transformat demult în "maculatură reciclabilă".
Şi pentru ca adeseori "imaginile vorbesc de la sine", cu regretul ca în colecţia mea nu se regăseşte nicio fotografie din anii când drezina era activă şi urca pe Valea Gurghiului, încărcată cu "pasageri de lux", închei aceste rânduri cu câteva instantanee surprinse în ziua de 9 Octombrie 2012, în timpul transportului spre Zlatna al micului vehicul feroviar.

Publicat de romrail la 19:13 Niciun comentariu:

Etichete: CFF, CFR, drezina, feroviare, istorie feroviara, Reghin, Transilvania, Valea Gurghiului, Zlatna

În cursul unei deplasări în zona Oradei, acest pasionat, deşi aflat într-o permanentă criză de timp, a observat urmele unui rambleu ce i-a părut a semăna cu terasamentul unei căi ferate forestiere. De aici s-a născut o întrebare pusă pe un forum, o căutare prin arhiva personală şi un nou subiect pentru acest blog.

De la început e necesar să spun că domnul respectiv a interpretat corect peisajul, iar ceea ce a observat e într-adevăr rambleul unei căi ferate forestiere ce-a existat pe-acele locuri, în anii de început ai secolului trecut.

E vorba despre o mică linie cu ecartament îngust (760 mm.), lungă de 14,5 km, ce-a fost construită în anii 1905 -1906, de industriaşul Bartoldi, proprietarul companiei Roche - Darvas, scopul său fiind facilitarea aprovizionării cu buşteni a celor trei gatere din cadrul fabricii de cherestea ce fusese ridicată în apropierea gării Vad (o mică staţie de pe linia magistrală Cluj - Oradea).

Inaugurată în ziua de 13 Februarie 1906, mica linie forestieră ce urca spre Dealul Măguricea, situat la poalelele Munţilor Meseşului, a avut funcţionat numai un sfert de secol, fiind desfiinţată la începutul anului 1930.

Şi totuşi... pe o hartă dintr-un atlas al României editat de Institutul Cartografic Unirea - Braşov, în anul 1946 (ce pare a fi o reeditare a unei lucrări mai vechi, din care au fost însă eliminate provinciile istorice ce nu se mai aflau în componenţa Românei), am avut surpriza să descopăr că traseul acelei mici linii ferate forestiere era încă figurat, aşa cum apare în imaginea de mai jos.

Publicat de romrail la 00:31 Niciun comentariu:

Etichete: Cai ferate, CFF, istorie feroviara, Muntii Mesesului, Romania, Vad

Reghin - vechi oraş al Transilvaniei, atestat documentar pentru prima dată în anul 1228; importantă localitate comercială, populată de numeroase bresle (curelari, cizmari, măcelari, etc.); punct de confluenţă a două dintre principalele căi rutiere medievale; loc de popas pentru plutaşii ce se avântau pe învolburatele unde ale râului Mureş, ducând până în cetatea Aradului şi chiar mai departe, spre vest, "aurul verde" al bogatelor păduri ce acopereau culmile munţilor Gurghiu şi Călimani.

Spre sfârşitul secolului XX, dezvoltarea accentuată a industriei de prelucrare a lemnului din zonă a adus cu sine o creştere exponenţială a necesarului de masă lemnoasă, nivelul său depăşind foarte rapid capacitatea oferită de rudimentarele mijloace de transport rutier (care şi sănii trase de boi sau de cai), ori de plutele ce se aflau mereu "la mila vremii", circulaţia lor fiind adesea întreruptă complet de viscolele şi gerul aspru din timpul iernilor.

Astfel, pentru a soluţiona aceste probleme, a apărut ideea realizării unui "drum de fier" ce urma să urce pe Valea Lăpuşnei, proiect ce a atras atenţia industriaşilor din zonă, fiind puternic sprijinit de oamenii de afaceri Ştefan Schlosser, Anton Orosz şi de inginerul Ion Marţian, ce a supravegheat personal construcţia viitoarei căi ferate forestiere.

Demarate la începutul anului 1904, lucrările la cei 41 de kilometri ai liniei cu ecartament îngust (760 mm.) Reghin - Ierebuş - Lăpuşna au fost finalizate după doar un an, traseul fiind deschis pentru transportul buştenilor, în ziua 4 Septembrie 1905.

O lună mai târziu, la 1 Octombrie 1905, pe linie şi-au făcut apariţia şi primele vagoane de călători.

În primăvara anului următor, industriaşii Goldfingher şi Toplancziki au obţinut, din partea statului austro-ungar, acordul pentru construirea fabricii de cherestea de la Ierebuş, în cadrul căreia funcţionau 9 gatere.

Treptat, din diverse puncte ale liniei principale, au fost construite o serie de ramificaţii ce urcau pe văile pâraielor Isticeu, Şirod, Meştera, Lăpuşna şi Creanga Albă, astfel încăt în vara anului 1948, când întregul centru industrial a fost naţionalizat, lungimea totală a sistemului de căi ferate forestiere din zonă atingea nu mai puţin de 73,2 km.

Devenit proprietate de stat administrată de nou înfiinţata I.F.E.T. Reghin, liniile forestiere au suferit ample modificări, unele ramuri devenite neprofitabile fiind desfiinţate, altele fiind prelungite şi o serie de noi ramificaţii fiind deschise, astfel încât la sfârşitul anilor '60, lungimea cumulată a lor crescuse la 115 km.

Catastrofalele inundaţii din primăvara anului 1970 au adus cu ele sfârşitul căii ferate cu ecartament îngust Reghin - Lăpuşna, cea mai mare parte a liniei principale si a ramificaţiilor sale fiind demontată şi transformată în drumuri forestiere.

Astăzi... întregul sistem de căi ferate forestiere din Munţii Gurghiului a trecut de mult pe tărâmul istoriei feroviare, singurele urme ale sale fiind fotografiile îngălbenite de trecerea necruţătoare a timpului şi amintirile localnicilor mai vârstnici, din ale căror vorbe domoale turiştii încă mai pot afla povestea castelului de vânătoare pe care Regele Ferdinand l-a ridicat pe aceste locuri în anii 1925 - 1926...

Din păcate, niciuna din acele vechi imagini nu şi-a găsit încă locul în colecţia mea, unicele mărturii pe care le deţin despre existenţa acestei linii forestiere fiind două hărţi dintr-un atlas geografic al României, editat în anul 1928 şi o tabelă extrasă din Mersul Trenurilor "valabil de la 10 Mai 1935".

Publicat de romrail la 23:09 Niciun comentariu:

Etichete: Cai ferate, CFF, istorie feroviara, Reghin, Romania, Valea Gurghiului