marți, 30 iulie 2013
Iulie 1931 - „Maşini infernale” explodează pe liniile CFR!
Recentul „val de ştiri” ce au avut drept subiect
terorismul, sub toate formele sale de manifestare, coroborat, în mod
paradoxal, cu cercetarea unei publicaţii de specialitate, în
paginile căreia căutam informaţii despre un accident feroviar, m-a
făcut să îmi îndrept atenţia spre o temă aproape complet
necunoscută publicului larg şi mult prea puţin discutată în
lucrările de istorie: atentatele asupra reţelei CFR.
Iniţial, la fel ca mulţi dintre cei ce vor avea
răbdarea să lectureze cu atenţie aceste rânduri, am avut impresia
că acest gen de evenimente au avut loc pe teritoriul României doar
în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, scopul în care ele au
fost organizate fiind strict legat de cadrul mai larg al sabotării
transporturilor militare.
Nu mică mi-a fost însă surpriza să descopăr că, pe
tot parcursul perioadei interbelice, atacurile asupra infrastructurii
feroviare au fost înregistrate destul de frecvent, rezultatul lor
fiind, cel mai adesea, perturbarea programului normal de circulaţie
al trenurilor, ori avarierea uşoară a materialului rulant.
Din multitudinea de rapoarte întocmite ca urmare a unor
asemenea atentate am selectat doar două atentate petrecute acum mai
bine de 8 decenii, în vara anului 1931.
Astfel, la ora 12:00 a zilei de 26 Iulie a acelui an, în
timp ce un tren de marfă compus din 40 de vagoane cisternă
încărcate cu diverse produse petroliere se afla în mers, în
apropierea intrării în staţia Buda a avut loc o puternică
deflagraţie ce a secţionat una dintre şinele căii ferate Bucureşti
– Ploieşti. Aproape instantaneu, mecanicul a frânat de urgenţă
trenul, ce s-a oprit în deplină siguranţă, evitând producerea
unei deraieri ce putea avea urmări catastrofale.
Cercetările demarate imediat la locul evenimentului au
stabilit faptul că explozia s-a produs în momentul trecerii primei
osii a locomotivei 50.356, ce remorca garnitura, peste o mină ce
fusese montată în dreptul unei joante a liniei de atentatori ce nu
au putut fi identificaţi.
După numai 24 de ore, un atentat aproape identic a fost
organizat pe magistrala feroviară Bucureşti – Iaşi, în
apropierea intrării în staţia Ciurea – locul teribilului
accident de tren din noaptea de început a anului 1917.
La fel ca în cazul evenimentului precedent, deflagraţia,
ce a avut loc în momentul trecerii unei garnituri, a fost provocată
de o „maşină infernală” de construcţie artizanală ce fusese
plasată în dreptul uneia dintre joantele liniei.
Din fericire şi de această dată explozia s-a soldat
numai cu avarierea uşoară a locomotivei ce remorca garnitura,
ajunsă ulterior la destinaţie fără alte incidente, însă cu o
întârziere de aproape 3 ore.
În ciuda amplelor anchete demarate de „Direcţiunea
Poliţiei şi Siguranţei Generale”, organizatorii celor două
atacuri nu au putut fi descoperiţi, o posibilă indicaţie privind
identitatea lor fiind „adusă la lumină” de un document redactat
după numai câteva luni, când, într-o Adresă destinată Chesturii
Poliţiei Municipiului Braşov, unul dintre agenţii infiltraţi în
cadrul Uniunii Tineretului Comunist din România îşi informa, în
mod secret, superiorii despre deciziile luate în cadrul acestei
organizaţii extremiste.
Conform datelor certe dezvăluite de acest informator,
printre misiunile ce urmau să fie încredinţate membrilor
„Secţiunii Teroriste” a UTM se găsea şi comiterea unei ample
serii de sabotaje asupra instituţiilor statului român, ce urmau să
culmineze cu un posibil atentat asupra unuia dintre trenurile ce
circulau pe Valea Prahovei, pe linia magistrală Ploieşti –
Predeal, modul de realizare al acestui atac urmând să fie extrem de
similar cu cel folosit în evenimentele din zilele de 26 şi 27 Iulie
1931.
sâmbătă, 27 iulie 2013
Redescopera Istoria - o publicatie la inceput de drum
Ieri, târziu în noapte, o nouă publicaţie şi-a făcut apariţia înspaţiul virtual!
Aflată la început de drum, revista "Redecoperă Istoria", în paginile căreia "la loc de cinste" se vor regăsi şi texte scrise de fondatorul acestui blog, îşi propune să iasă din tipare şi să facă un pas înainte, abordând istoria dintr-o perspectivă complet nouă - cea a iubitorilor de reenactement.
În paginile publicaţiei, alături de articole care vor dezvalui aspecte mai puțin cunoscute ale istoriei
nationale si universale, veți găsi interviuri, reportaje, expoziții şi
fotografii inedite, cititorii vor putea gasi prezentari ale
organizațiilor reenactorilor de la noi din tara și cronici ale
actiunilor de reenactment desfasurate peste hotare.
duminică, 21 iulie 2013
Ciocnirea din halta Tataia – Un accident feroviar uitat...
20 Iulie 1934 – o zi ce părea a fi ca oricare altă
dată din activitatea micii linii ferate turistice Constanţa –
Mamaia, nimic nelăsând să se întrevadă tragedia ce avea să
urmeze...
În acea dimineaţă caldă de vară, la ora 7:20, din halta Tataia a fost expediat spre staţia Constanţa un tren special ce avea ca pasageri tineri cercetaşi ce petrecuseră un reconfortant sejur pe malul Mării Negre.
În acea dimineaţă caldă de vară, la ora 7:20, din halta Tataia a fost expediat spre staţia Constanţa un tren special ce avea ca pasageri tineri cercetaşi ce petrecuseră un reconfortant sejur pe malul Mării Negre.
Garnitura compusă din 14 vagoane era remorcată, în
dublă tracţiune, de locomotivele cu abur 326.402 şi 724, ambele
înregistrate în parcul Depoului Constanţa.
După
doar câteva minute de la pornirea trenului, cele două locomotive
s-au oprit brusc, într-o curbă situată la kilometrul 2+300 al
liniei, nemaiputând urca pe rampa ce avea o declivitate de 9‰.
După mai multe
încercări nereuşite de demaraj, controlorul Filip Georgescu, ce
fusese desemnat de Inspecţia I Mişcare să însoţească această
garnitură specială, a luat decizia ca trenul să fie fracţionat în
două părţi, ultimele 7 vagoane urmând să fie frânate şi lăsate
pe loc, iar celelalte 7 să îşi continue cursa până în staţia
Constanţa, unde au fost primite în condiţii normale.
La scurt timp după
decuplarea şi întoarcerea sa, staţia Constanţa a expediat
locomotiva cu abur 326.402, în cursă izolată, înapoi spre locul
unde se găseau frânate vagoanele rămase în linie curentă.
În marchiza
vehiculului feroviar, pe lângă mecanicul Ioan Z. Petre şi
fochistul Gheorghe Oglan, ambii angajaţi ai Depoului Constanţa, au
mai urcat şi controlorul Filip Georgescu, împreună de pilotul
Dumitru Putină, întreaga echipă urmând să preia şi restul
trenului.
În timpul coborârii
pe pantă, când mai rămăseseră de parcurs doar 50 – 60 de metri
până la locul unde se aflau vagoanele încărcate cu pasageri,
mecanicul nu a mai putut frâna locomotiva, ce a luat viteză şi a
tamponat cea de-a doua parte a garniturii trenului special,
împingând-o până în apropiere de intrarea în halta Tataia.
Bucăţile de metal
desprinse din carcasele contorsionate în urma violentului impact au
rănit 35 de tineri cercetaşi, 6 dintre micii pasageri rămânând
cu infirmități definitive în urma acestui tragic accident.
Întreaga vină
pentru producerea acestei veritabile catastrofe a purtat-o mecanicul
locomotivei 326.402, ce a manipulat greşit regulatorul, iar în
momentul în care a realizat că oprirea înaintea grupului de
vagoane este imposibilă s-a speriat şi şi-a părăsit postul,
sărind din marchiza vehiculului feroviar.
Şi totuşi... poate
că nimic nu m-ar fi făcut să evoc amintirea unui accident
întâmplat acum aproape 8 decenii (ieri am marcat trecerea a exact
79 de ani de la această tragedie), dacă printre „vechiturile”
(adeseori catalogate de fiii „epocii digitale” drept nişte
obiecte de prisos, lipsite de orice valoare) achiziţionate recent de
pe unul dintre site-urile de licitaţii online nu şi-ar fi făcut
loc şi o fotografie menită parcă să readucă „la lumină”
clipele triste dintr-o „demult apusă” dimineaţă de vară...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)